Miere capacita vs miere necapacita

In urma ultimei postari, primim zilnic mesaje de la consumatori care ne intreaba "de ce faguri 100% capaciti"? Nu este aceeasi miere, fie fagurele capacit, fie nu?
NU.
     Cand albinele aduc mierea in stup, aceasta contine multa apa. Mierea este formata in prima faza din zaharuri dizolvate in apa. Prin trecerea mierii de catre albine din celula in celula, ea este vanturata si imbogatita cu o serie de enzime din saliva albinelor, pana cand proportia de apa scade pana la un procent de aproximativ 17-18%. Pentru a putea pastra mierea, albinele capacesc fiecare celula din fagure cu un capacel format din straturi succesive de ceara si propolis. Abia cand albina a capacit celula stim sigur ca mierea are umiditatea ideala, este maturata complet si astfel poseda toate calitatile legendare:). Prin "capacire" mierea nu mai este un simplu amestec de zaharuri si apa, dar contine si propolis, antibiotice naturale, enzime, minerale, acizi organici s.m.a.

    Cum putem sa ne dam seama daca mierea pe care o consumam a fost sau nu capacita? Nu prea putem. Mierea necapacita este mai lichida, pentru ca are mai multa apa. Dar multi apicultori recurg la un alt truc pentru a ajunge la vascozitatea dorita, vanturarea artificiala.  Mai exact, lasa mierea in vase descoperite pentru a se evapora apa. Cand aparatul de masurat umiditatea arata 17-18% este "imborcanata" si vanduta. Desi nu putem spune ca nu este o miere veritabila, pentru ca tot nectarul florilor este si tot de catre albine este cules, aceasta din urma, evident, poseda mai putine proprietati minune.
    O alta modalitate de a ne da seama daca consumam miere capacita, este sa intrebam apicultorul daca are "capaceala" de vanzare. Pentru ca in vederea extragerii mierii, apicultorul trebuie sa indeparteze capaceala. (Despre "capaceala" si proprietatile ei voi mai scrie zilele urmatoare.)
    Si nu in ultimul rand, o miere extrasa de pe un fagure 100% capacit, cu greu poate fi monoflora. Pentru ca, o miere monoflora trebuie extrasa din stup imediat ce floarea, de pe care au cules albinele, s-a terminat. Altfel, albinele vor culege nectar de pe alte flori si il vor depune pe aceiasi faguri. Ori in acest scurt timp, cat e floarea cu pricina inflorita, albina nu are timp sa si capaceasca mierea.

Mierea trebuie sa fie nu doar dulce!

Miere sau zahar?!

Ce mananca albinele iarna?
(Ar trebui sa fac un sondaj sa vad ce parere aveti)

Probabil cei mai multi ar spune ca, miere. De ce am crede ca albinele iarna mananca miere? Pentru ca e oarecum logic, ce culegi vara mananci iarna. Pentru ca albina nu face miere pentru noi, oamenii, ci pentru ea - sa aiba ce manca iarna. Din harnicia ei, albina, face mai multa miere decat ar avea nevoie sa consume si atunci ne-am gasit noi, oamenii, s-o scoatem si s-o infulecam cu paine si unt sau in alte diverse moduri. Dar unii (unii mai multi) dintre noi nu se multumesc doar cu surplusul din stup, ci extrag toata mierea. Intrebarea fireasca, pai si atunci albinele iarna ce vor manca?!  Zahar, ati ghicit.
    Nu este oare trist sa muncesti 8 luni din 12, continuu, si sa nu gusti o lingurita de miere, daramite sa infuleci vreun kil? O comparatie, mai mult sau mai putin potrivita,  imaginati-va ca munciti din greu sa aduceti familiei fructe, legume, carne, lactate si cand va asezati la masa mancati doar McDonalds. Facand abstractie de etica (mai degraba de lipsa ei) acestei situatii, sanatatea albinelor este pusa in pericol la fel ca sanatatea omului din comparatia de mai sus. Un alt motiv pentru a va intreba apicultorul ce mananca albinele lui iarna, este ca zaharul respectiv se poate regasi si in mierea consumata de Dvs. Intr-adevar va fi un zahar mai de calitate, imbogatit cu ceva enzime si substante nutritive, dar nu va fi niciodata miere vie. Este evident ca aceasta "miere" nu are nici proprietatile mierii veritabile, iar consumatorul nu va obtine rezultatele terapeutice scontate. Probabil asta a stat si la baza inceputului sfarsitului consumului de miere din Romania.

Descopera mierea vie, veritabila si proprietatile acesteia!

Lichida, vascoasa sau solida

De la lichidul care se prelinge pana la materia solida care indoaie lingurita, mierea poate avea orice consistenta posibila. Evident, textura sa influenteaza senzatia gustativa si dupa modul in care preferam sa o consumam, cu iaurt sau pe paine, putem alege o consistenta sau alta.
Aspectul mierii se schimba cu timpul, mai repede sau mai incet, in functie de sortiment. Si culoarea se modifica, in timp tinzand sa devina mai deschisa. Stim cu totii ca este o evolutie naturala a mierii si nicidecum o alterare sau ameliorare. Ameliorare din punct de vedere calitativ, ca din punct de vedere al gustului nu discutam. Cunosc persoane care cumpara doar miere cristalizata, pentru gust si pentru ca nu curge cand o pun pe paine:)

Intrebarea fireasca (si eu ma intreb cand merg la targuri specializate apicole, unde ma astept sa gasesc miere doar in starea ei naturala) este: de ce gasim in comert miere cu consistenta lichida tot timpul anului? Fiindca se urmareste, inainte de toate, atragerea cumparatorilor. Multi dintre consumatorii de miere o prefera in stare lichida (nu cunosc motivele, dar respect gusturile fiecaruia) si nu se gandesc ca aceasta ajunge sa fie lichida tot timpul anului doar compromitand proprietatile mierii.  Si mie imi place atat de mult Kinder Pingui ca nu ma mai intereseaza cat de nesatoase sunt zaharurile procesate din el:). Pentru a-i da mierii un aspect mai fluid producatorii/procesatorii efectueaza diverse operatiuni dupa colectare sau inainte de imbuteliere. Unii lgucreaza la scara redusa, pastrand cat de cat proprietatile mierii, altii se dovedesc insa mai putin scrupulosi.
Cand apicultorul colecteaza mierea, aceasta este intotdeauna in stare lichida. Dar cum dispar conditiile proprii stupului, in special caldura, consistenta mierii se va modifica. Mierea care ramane fluida mai mult timp este rara si trebuie sa fie cat mai monoflora. La noi cea mai cunoscuta este mierea de salcam. La polul opus este mierea de rapita, care se solidifica cel mai rapid, cam in 2 saptamani de la extras.
O miere bogata in fructoza e mai fluida decat cea bogata in glucoza.
Cand o miere vanduta sub forma lichida ramane asa mult timp inseamna ca a fost supusa lichefierii artificiale, prin pasteurizare, inclazire, iradiere (mierea se expune unui camp de radiatii ionizate, urmarindu-se inhibarea dezvoltarii microorganismelor, distrugerea bacteriilor patogene etc) sau printr-o alta metoda.
Chiar daca nu puteti rezista mierii fluide, mai bine o cumparati cristalizata si o incalziti acasa la temperatura ce nu depaseste 35°C.
Voi cum o preferati?

Dupa o pauza indelungata de la blogger-eala, nu si de la albinarit, revin in forta. In acest rastimp a venit pe lume fetita noastra, Ecaterina - mult asteptatul ajutor in ale albinaritului. Spun de pe acum ajutor pentru ca micuta domnisoara a prins primul ei roi inca din burtica (si al meu, de altfel), iar cu piscaturile de albina este familiarizata tot de prin acele timpuri. Nu stiu cum se face ca harnicele creaturi gaseau tocmai burtica mea ca loc ideal pentru intepaturi. Probabil nu mai aveau loc de burta mea....sau stiau ca acolo e nevoie de sanatate si au complotat pentru un pic de apiterapie. Cred ca in toata cariera mea de co-apicultor am fost intepata de vreo 5-6 ori, dintre care 3 am facut jumi-juma cu Katia. Cat despre prinsul roiului, e o intreaga poveste, asa ca revin cu o postare dedicata. Poate gasesc si niste poze, nu mai stiu daca am facut.
O alta noutate e ca ne-am lansat si site-ul, www.descoperamierea.ro, dar unde mai e cate ceva de facut. Ne gasiti si pe facebook, evident - ca sa urmam vorba: n-ai facebook, nu existi:).
Sper ca va regasesc si pe voi la fel de fericiti si sanatosi.

Bee happy! (nu-mi plac englezismele, dar atat de bine se leaga bee in engleza).

Honey, are you nuts?!

Cum spune si descrierea blogului, propopun o bunatate de desert, dar pe cat de bun, pe atat de caloric, si pe atat de afrodiziac. Creaza dependenta!

  Prima oara luam o doza de bunavointa si curaj (aveti nevoie la flambare).
Reteta facuta de mine este pentru 2 persoane, se poate adauga sau reduce, dupa peferinte.  Pregatiti 200 grame de nuci (decojite bineinteles).
Le-am prajit un pic (5-10 min) la foc incet, fara ulei, unt sau alte grasimi, intorcandu-le de pe o parte pe alta, pana devin un pic mai aurii si mai crocante.

 Dupa, am pus din sufletul nostru:), miere 100% naturala, extrasa de la stupii nostri, cam 100 grame, dar se poate pune dupa preferinta, mai mult sau mai putin. Important este sa acopere cat de cat toate nucile.

Dupa ce ati pus mierea, lasati la foc incet cam 10 min, sau mai mult, depinde cat de caramelizate le doriti. Eu am lasat 10 min, amestecand continuu. Cam asa au aratat ale mele dupa 5 min de "inmierare".

Si acum urmeaza  "cireasa de pe tort" - un strop (50 grame) de coniac.

        Si....."marele incendiu" sau "marea flambare". Care nu prea se vede din poze din cauza blitzului, dar va asigur ca a fost mare:)

 Si rezultatul....desertul, cu dedicatie celui mai dulce sot:) "Honey are you nuts?!"

Sper sa il incercati, sa va placa si imi impartiti si mie din reusitele voastre. Atentie, a se face doar cu miere naturala:)

Floarea din concediu

Dupa cum spuneam data trecuta, tocmai ne-am intors dintr-un mare mic concediu. Am trecut prin multe tari din Europa si astfel am facut si un mic jurnal al albinutei. Am constatat in multe tari lipsa totala a albinelor (cel putin prin zonele pe unde am trecut) si in altele niste frumuseti de stupi, albine si flori.
Am inceput cu Ungaria, unde am vazut o mare parte din totalul stupilor intalniti de-a lungul calatoriei si de-a lungul celor 7 tari prin care am trecut. Dar nimic diferit de ceea ce am vazut prin Romania. Am constat lipsa cu desavarsire a stupilor in Germania si Austria, si sper din tot sufletul sa nu-i fi vazut noi, nu sa lipseasca de tot. Ar fi un pacat ca o tara sa nu beneficieze de toate cele oferite din albina, incepand cu polenizarea culturilor si terminand cu complexele tratamente oferite de apiterapie. Nici in Franta nu am vazut prea multe, desi am traversat o mare parte si cel mai mult prin munti, unde ne asteptam sa vedem cate ceva. Dar totusi, aici stiu sigur ca exista o cultura dezvoltata atat a consumului de miere, a tratamentelor (apiterpie), a polenizarii. Tot aici exista si tabere pentru copii, unde se educa api-cultura.
Revenind la cele vazute, cel mai mult ne-a impresionat ce am vazut in Slovenia. O tara extraordinar de frumoasa, cu foarte multa verdeata si flori, un mediu extraordinar pentru albinarit si ar fi fost pacat daca locuitorii acestei tarisoare nu ar fi profitat. Desi, cel mai putin ne-am plimbat prin Slovenia, am vazut o doua cea mai mare parte a stupilor intalniti.
A fost ca o poveste, ca un basm:).

Pana si stupii erau pictati cu motive din basme:

O alta particularitate "de poveste" a apiculturii din Slovenia care ne-a fermecat, casutele cu stupi. De nu foarte mari dimensiuni, cu ornamente de pe timpurile bunicilor, trecute prin vant si ploaie, acestea su fost deliciul vacantei. Avand intre 15-30 de familii de stupi, acestea sunt amplasate langa fiecare padure, pasune, aducand un aer de basm, feeric. Aici, parca si apicultura pare un joc de copii:).

  In Slovenia am stat pentru 2 zile intr-un orasel foarte cochet, Bled. Intr-o plimbare pana la cetate, am observat o planta, necunoscuta de noi (cine recunoaste floarea - se lasa cu un borcanel de miere:)), inflorita la inceput de septembrie, si ghiciti ce - plina de albinute. Foarte greu se mai gasesc in aceasta perioada flori si plante melifere care sa "musteasca" cu polen si nectar. Am ramas placut impresionati sa vedem ca inca mai exista flori si albinutele inca mai au ce culege. Nu stiu cat de bine se vede din poze, dar erau pe putin 100-200 de albine/planta.
Ca niste patrioti ce suntem, si ca niste iubitori a albinutelor autohtone, am adus o crenguta din aceasta minunata floare si pe meleagurile noastre. Acum speram sa infloreasca la fel de
frumos si aromat la primavara, vara, toamna si poate in timp vor avea si albinutele noastre ce culege in toamna.
Tot la Bled, am ajuns si la un targ de bunataturi locale, unde ne-am cunoscut cu un apicultor local. Dupa un pahar de vorba, am ajuns din nou la concluzia ca un apicultor adevarat nu tine de tara, UE sau alte alea, un apicultor adevarat tine numai de albinuta lui:).

Toamna...

De cateva zile a venit toamna. Am putea spune, ca in sfarsit o sa ne relaxam dupa un sezon plin, dupa o vara aglomerata de diverse chestii noi si noi inceputuri. Dupa entuziasmul primului stup, primului roi, primei rame, primei extrageri de miere, strecurarea si "imborcanarea" ei, s-ar parea ca anul apicol s-a incheiat. Dar in realitate, acum incepe munca adevarata daca vrem familii puternice, care sa treaca cu bine peste iarna grea; (desi speram la una mai usoara decat cea de anul trecut).
Spunea cineva ca "toamna este primăvara iernii", ca urmare ne pregatim intens pentru sezonul rece. Albinutele au inceput deja, izoland cu propolis fiecare crapaturica ce ne-a scapat noua.
Dupa un mic concediu, ieri am inceput si noi primele pregatiri, evaluarea familiilor. Am constatat cu bucurie ca au mai depus ceva miere de la ultima extragere si ca au hrana suficienta pentru iarna. Pentru cei mai "mititei" am venit cu un mic ajutor, niste sirop pentru a putea duce la bun sfarsit capacirea mierii si pentru a-i mai intari un pic. In zilele urmatoare urmeaza tratamentele, asa ca va tin la curent plus poze:)
Toate sunt pentru prima oara, asa ca speram sa le facem bine si bine insemnand in momentul de fata sa nu facem rau albinelor.
Acum fug la albinute, in zilele urmatoare sper sa reusesc sa va impartasesc doar reusite si poze, ca o poza face cat o mie de cuvinte.
O toamna cu cat mai multi boboci va urez:)