Floarea din concediu

Dupa cum spuneam data trecuta, tocmai ne-am intors dintr-un mare mic concediu. Am trecut prin multe tari din Europa si astfel am facut si un mic jurnal al albinutei. Am constatat in multe tari lipsa totala a albinelor (cel putin prin zonele pe unde am trecut) si in altele niste frumuseti de stupi, albine si flori.
Am inceput cu Ungaria, unde am vazut o mare parte din totalul stupilor intalniti de-a lungul calatoriei si de-a lungul celor 7 tari prin care am trecut. Dar nimic diferit de ceea ce am vazut prin Romania. Am constat lipsa cu desavarsire a stupilor in Germania si Austria, si sper din tot sufletul sa nu-i fi vazut noi, nu sa lipseasca de tot. Ar fi un pacat ca o tara sa nu beneficieze de toate cele oferite din albina, incepand cu polenizarea culturilor si terminand cu complexele tratamente oferite de apiterapie. Nici in Franta nu am vazut prea multe, desi am traversat o mare parte si cel mai mult prin munti, unde ne asteptam sa vedem cate ceva. Dar totusi, aici stiu sigur ca exista o cultura dezvoltata atat a consumului de miere, a tratamentelor (apiterpie), a polenizarii. Tot aici exista si tabere pentru copii, unde se educa api-cultura.
Revenind la cele vazute, cel mai mult ne-a impresionat ce am vazut in Slovenia. O tara extraordinar de frumoasa, cu foarte multa verdeata si flori, un mediu extraordinar pentru albinarit si ar fi fost pacat daca locuitorii acestei tarisoare nu ar fi profitat. Desi, cel mai putin ne-am plimbat prin Slovenia, am vazut o doua cea mai mare parte a stupilor intalniti.
A fost ca o poveste, ca un basm:).

Pana si stupii erau pictati cu motive din basme:

O alta particularitate "de poveste" a apiculturii din Slovenia care ne-a fermecat, casutele cu stupi. De nu foarte mari dimensiuni, cu ornamente de pe timpurile bunicilor, trecute prin vant si ploaie, acestea su fost deliciul vacantei. Avand intre 15-30 de familii de stupi, acestea sunt amplasate langa fiecare padure, pasune, aducand un aer de basm, feeric. Aici, parca si apicultura pare un joc de copii:).

  In Slovenia am stat pentru 2 zile intr-un orasel foarte cochet, Bled. Intr-o plimbare pana la cetate, am observat o planta, necunoscuta de noi (cine recunoaste floarea - se lasa cu un borcanel de miere:)), inflorita la inceput de septembrie, si ghiciti ce - plina de albinute. Foarte greu se mai gasesc in aceasta perioada flori si plante melifere care sa "musteasca" cu polen si nectar. Am ramas placut impresionati sa vedem ca inca mai exista flori si albinutele inca mai au ce culege. Nu stiu cat de bine se vede din poze, dar erau pe putin 100-200 de albine/planta.
Ca niste patrioti ce suntem, si ca niste iubitori a albinutelor autohtone, am adus o crenguta din aceasta minunata floare si pe meleagurile noastre. Acum speram sa infloreasca la fel de
frumos si aromat la primavara, vara, toamna si poate in timp vor avea si albinutele noastre ce culege in toamna.
Tot la Bled, am ajuns si la un targ de bunataturi locale, unde ne-am cunoscut cu un apicultor local. Dupa un pahar de vorba, am ajuns din nou la concluzia ca un apicultor adevarat nu tine de tara, UE sau alte alea, un apicultor adevarat tine numai de albinuta lui:).